Ghiocel

GHIOCÉL, ghiocei, s. m. Mică plantă erbacee perenă cu frunze liniare, cu o singură floare, albă, în formă de clopoțel, aplecată în jos, care înflorește primăvara foarte timpuriu; aișor (Galanthus nivalis). [Pr.: ghi-o-] – Cf. ghioc¹.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală| Permalink
ghiocél (ghi-o-) s. m., pl. ghiocéi, art. ghiocéii
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală| Permalink
GHIOCÉL s. (BOT.) 1. (Galanthus nivalis) (reg.) aișor, clopoței (pl.), coconei (pl.), cocorei (pl.), primăvăriță, primăvăruță, pur, (Olt.) tontoroșel. 2. ghiocei-mari (Leucojum aestivum) = (reg.) lușce (pl.), noduțe (pl.), omătuțe (pl.).
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală| Permalink
GHIOCÉL s. v. narcisă, roșățea.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală| Permalink
GHIOCÉL ~i m. Plantă erbacee perenă cu frunze liniare, cu o singură floare de culoare albă, care înflorește îndată cum se topește zăpada. /ghioc + suf. ~el
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală| Permalink
ghiocél s. m. (sil. ghi-o-), pl. ghiocéi, art. ghiocéii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală| Permalink
ghiocel m. plantă ce înflorește la sfârșitul iernii sau la începutul primăverii: tulpina are o singură floare albă plecată în jos cu două frunze albăstrui (Galanthus nivalis). [V. ghioc].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală| Permalink
ghiocél m., pl. eĭ (d. ghioc 2. Cp. și cu germ. sas. glöckchen, clopoțel, ghiocel). O mică plantă erbacee amarilidee bulboasă (galanthus nivalis) care înflorește în Februariŭ și Martie și face o singură floare albă mirositoare aplecată în jos (din care cauză, în est, se numește clopoțel. Se numește și brîndușă și primăvăriță). O varietate a eĭ se numește și ghiocel de toamnă (amarvilis lútea). Zglăvoc, albăstriță. V. brebenel.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală| Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

ghiocel, ghiocei s. m. (er., eufem.) vulva fetei pubere.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală| Permalink
a lua poziția ghiocel expr. (adol.) a sta cu capul în pământ / cu bărbia în piept.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală| Permalink
a sta ghiocel expr. (adol.) a fi mustrat / certat cu asprime.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală| Permalink
a-și întărâta ghiocelul expr. (er. – d. femei) a se masturba.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală| Permalink

Iata o dovada ca aceasta campanie de distrugere a dictionarelor pe motiv de salvare a padurilor distruse la noi de hotii aparati de toata lumea este o cale de a introduce in mintea oamenilor mai ales tineri tot felul de "noutati" care sa ii faca demni de epoca de aur a pornografiei, prostiei, viciilor, deci a raului...