Ciocolata

Plante medicinale

eficiente pentru vindecarea a 7 tipuri de cancer

Publicat de Denisa in Remedii naturiste, Sănătate

Simbol al gingăşiei şi fragilităţii, plantele strâng în făptura lor o forţă uriaşă, mergând până la a zădărnici atacul celei mai de temut maladii a secolului: cancerul. Este drept, nu ies pe câmpul de luptă singure, ci în alianţă cu tratamentele clasice. Dar contribuţia lor la victoria finală este importantă. Dr. Cristina Bălănescu, medic specialist în medicină complementară, trece în revistă ”trupele combatante” în ordinea fronturilor pe care acţionează.

1. CANCER DE SÂN

Este tipul de cancer dezvoltat din celulele de la nivelul sânului – celulele care căptuşesc canalele ce transportă laptele sau celulele structurilor care produc laptele.

echinaceea: se prepară infuzie dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită; se lasă la infuzat cinci minute; se beau câte trei căni pe zi, pe perioadă îndelungată; se pot administra şi tablete de echinaceea – trei pe zi, pe perioadă îndelungată

rozmarin: se iau 25 de picături de extract, de trei ori pe zi, câte 21 de zile pe lună, pe perioadă îndelungată

ceai verde: 25 de picături de extract, de câtre trei ori pe zi, câte 21 de zile pe lună, pe perioadă îndelungată.

2. CANCER BRONHOPULMONAR

Acest tip de cancer se dezvoltă, în majoritatea cazurilor, din celulele mucoasei bronşice.

coada calului, coada-şoricelului şi brusture – în părţi egale: se prepară un decoct punând o linguriţă din amestecul de plantă la 200 ml de apă care dă în fiert, se lasă să fiarbă 15 minute, se ia de pe foc şi se ţine vasul acoperit 2 ore; se beau 2 căni pe zi, pe o perioadă îndelungată

trifoi roşu, rădăcină de lemn dulce şi plop negru – muguri – în părţi egale: se prepară un decoct dintr-o linguriţă din amestecul de plantă la 250 ml de apă clocotită, se fierbe 15 minute, se lasă vasul acoperit încă 15 minute, apoi se strecoară şi se beau 2 căni pe zi, pe perioadă îndelungată

gheara-mâţei – tablete: se iau câte 3 tablete pe zi, pe o perioadă îndelungată.

3. CANCERELE PIELII

Carcinom bazocelular: tip de cancer care îşi are originea în stratul bazal, cel mai profund, al epidermului.

nalbă – rădăcină, păpădie – rădăcină, ghimbir – în părţi egale: se prepară un decoct dintr-o linguriţă de amestec la 250 ml de apă care fierbe; se mai lasă la fiert 10 minute, apoi se ţine vasul acoperit încă 10 minute, se strecoară şi se beau câte 2 căni pe zi

urzică – rădăcină şi frunze, măceş şi trifoi-roşu – amestec în părţi egale: se pune o linguriţă de plantă în 250 ml de apă care fierbe, se fierbe 10 minute, se lasă vasul acoperit 10 minute, se strecoară şi se beau 2 căni pe zi.

Carcinom spinocelular: tip de cancer care îşi are originea în celulele stratului spinos (unul din straturile de suprafaţă) ale epidermului.

afin: extract (se găseşte în magazinele naturiste); se iau câte 50 de picături pe zi, pe perioadă îndelungată

tătăneasă, salvie, brusture – rădăcină: se prepară un decoct dintr-o linguriţă de plantă (amestec) la 250 ml de apă care dă în fiert; se fierbe 10 minute, se mai lasă acoperit 10 minute, se strecoară şi se beau 2 căni pe zi

coada-calului, pătlagină şi urzică: se prepară o infuzie dintr-o linguriţă (din amestecul în părţi egale al celor trei plante), în 250 ml de apă clocotită; se acoperă vasul şi se lasă planta să infuzeze 5 minute; se beau 4 căni pe zi, pe perioadă îndelungată.

Melanom: tip de cancer ce îşi are originea în melanocit – celulele care conferă culoarea pielii.

sânziene galbene: se aplică local suc proaspăt, extras din plantă (prin presare)

coada-şoricelului, gălbenele, urzică, ventrilică – amestec în părţi egale: se pune o linguriţă din amestec la 250 ml de apă în clocot, se acoperă vasul şi se lasă la infuzat 5 minute; se strecoară infuzia şi se beau câte 4 căni pe zi, pe perioadă îndelungată

muguri de plop: extract, se iau câte 50 de picături de 3 ori pe zi, pe o perioadă îndelungată.

4. CANCERELE APARATULUI DIGESTIV

Carcinom (cancer) esofagian: tip de cancer care îşi are originea la nivelul mucoasei esofagiene – stratul care căptuşeşte esofagul

nalbă: se infuzează, timp de 15 minute, o linguriţă cu vârf de plantă, în 250 ml de apă clocotită; se beau 4 căni pe zi; concomitent se poate face şi gargară

sânziene: se prepară infuzie dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă în clocot, ţinând vasul acoperit 15 minute; se bea câte o cană pe zi şi se poate face, concomitent, şi gargară, de 5-6 ori pe zi

orz verde: se beau 100 ml de suc pe zi, în două reprize, înainte de masă, pe toată durata tratamentului

plop: extract de muguri – se iau câte 50 de picături de 2 ori pe zi, pe toată durata tratamentului.

Carcinom gastric (cancer de stomac): tipul de cancer cu origine la nivelul mucoasei gastrice – stratul de celule care căptuşeşte stomacul.

coada-şoricelului – flori, păpădie, pătlagină – în părţi egale; se face infuzie dintr-o linguriţă de amestec la 250 ml de apă clocotită; se infuzează 10 minute şi se ia câte o linguriţă de infuzie înainte şi după fiecare masă

gălbenele, urzică, salcâm – în părţi egale: se pune o linguriţă de amestec la 250 ml de apă clocotită, se infuzează 10 minute, se beau 3 căni pe zi – câte una înainte cu 30 de minute de mesele principale

măcrişul–iepurelui: suc proaspăt, obţinut din frunze; se ia o linguriţă înainte cu 10 minute de fiecare masă din zi.

Carcinom colorectal (cancer de colon şi rect): îşi are originea la nivelul mucoasei colonului şi rectului (stratul de celule care căptuşeşte colonul şi rectul).

zmeur – frunze, mur – frunze, dud – frunze – amestec în părţi egale: se face infuzie dintr-o linguriţă din amestecul de plante lăsată să infuzeze 10 minute, în 250 ml de apă adusă la temperatura de fierbere; se strecoară şi se beau 2 căni pe zi, între mese

schinduf: se prepară o infuzie dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită; se infuzează, cu vasul acoperit, 5 minute şi se bea o cană pe zi

ghimbir: se prepară un decoct punând o linguriţă de plantă în 250 ml de apă care fierbe; se fierbe planta 15 minute, se strecoară ceaiul, se răcoreşte şi se consumă 2 căni pe zi, între mese, în caz de crampe şi dureri abdominale.

2 Carcinom pancreatic (cancer pancreatic): se formează din celulele pancreasului exocrin (cel care produce enzimele care ajută digestia).

aloe: se beau 100 ml de suc proaspăt, dimineaţa, pe stomacul gol

anason – fructe şi seminţe pisate şi uscate: se prepară o infuzie dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită; se lasă vasul acoperit 20 de minute; se bea fracţionat (2 linguri, maximum 3), înaintea meselor principale

nalbă: se prepară un macerat la rece dintr-o lingură de rădăcină la 200 ml de apă rece; se lasă la macerat 8 ore, se strecoară şi se bea (2-3 linguri maximum) înaintea meselor principale

cicoare, muşeţel, traista–ciobanului, viorele – rădăcină – şi turiţă-mare – amestec în părţi egale: se face infuzie dintr-o linguriţă de amestec la 250 ml de apă clocotită; se infuzează 10 minute şi se beau 2 căni pe zi.

Carcinom hepatocelular (cancer de ficat): tip de cancer care îşi are originea în hepatocit (celule de bază din structura ficatului)

armurariu: se iau câte 3 tablete pe zi

cătină: infuzie dintr-o lingură de plantă la 250 ml de apă clocotită; se infuzează 20 de minute, se strecoară, se beau 2 căni, fracţionat, pe parcursul zilei

sunătoare, rostopască, coada-şoricelului, cimbrişor, sulfină, dracilă – amestec în părţi egale; se prepară o infuzie dintr-o linguriţă de amestec la 250 ml de apă clocotită, lăsând vasul acoperit 15 minute; se strecoară şi se beau 2 căni pe zi, după mesele principale.

5. CANCERELE DE FARINGE INFERIOR ŞI LARINGE

Sunt tipurile de cancer care îşi au originea în celulele mucoasei faringelui, respectiv laringelui (stratul de celule care căptuşeşte cele două organe).

ciuboţica-cucului, trei-fraţi-pătaţi, isop, fenicul – amestec în părţi egale; se pune o linguriţă de plantă (amestec) la 250 ml de apă în clocot, se infuzează 10 minute şi se beau 2-3 căni pe zi

salcie – scoarţă, turiţă-mare, tei, coada-şoricelului – amestec în părţi egale; o lingură din amestecul de plante se lasă la infuzat, 8 minute, în 250 ml de apă clocotită; se beau 2-3 căni pe zi

isop: 2 linguri de plantă la 250 ml de apă în clocot, se infuzează 15 minute şi se beau 2 căni pe zi.

6. CANCERELE APARATULUI URINAR

Carcinom renocelular: se formează din celulele ce căptuşesc caniculele (structuri tubulare mici, ce transportă urina în interiorul rinichiului).

afin: se prepară o infuzie dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită, se infuzează 10 minute şi se beau 2-3 căni pe zi

merişor – frunze: se prepară un decoct punând o linguriţă de plantă în 250 ml de apă care fierbe; se continuă fierberea 15 minute, se strecoară şi se beau 2 căni pe zi

iarbă-mare: decoct dintr-o lingură de plantă la 250 ml de apă care fierbe, se continuă fierberea 20 de minute, se strecoară şi se ia câte o lingură înaintea meselor (3-4 linguri pe zi).

Cancer de vezică urinară: se dezvoltă din celuelele mucoasei vezicii urinare (uroteliu – stratul de celule care căptuşeşte vezica urinară).

coada-racului: decoct dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă care fierbe; se lasă să fiarbă 15 minute, se strecoară şi se beau 2 căni pe zi, între mesele principale

mesteacăn: infuzie din 2 linguri de frunze la 250 ml de apă clocotită, se infuzează 10 minute, se adaugă un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu, se strecoară şi se consumă după 4 ore, cu înghiţituri mici, pe parcursul zilei

turiţă-mare: se prepară infuzie dintr-o lingură cu vârf de plantă, la 250 ml de apă clocotită; se lasă la infuzat 8 minute şi se beau 3 căni pe zi.

7. CANCERELE APARATULUI REPRODUCĂTOR

Cancer de prostată: se formează prin înmulţirea necontrolată a celulelor din prostată (organ masculin, localizat imediat sub vezica urinară); cancer al bărbatului vârstnic, apare, în peste 50% din cazuri, după 70 de ani.

ghimpe: se prepară decoct dintr-o linguriţă de plantă uscată la 250 ml de apă care fierbe; se fierbe 10 minute, se strecoară şi se beau 2 căni pe zi, cu 30 de minute înainte de mese

urzică-moartă: infuzie dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită; se infuzează 10 minute şi se beau 2 căni pe zi, între mese

dovlecel: ulei, se ia câte o lingură zilnic, dimineaţa.

Cancer testicular: rezultă din celulele de la nivelul testiculului; afectează în special bărbaţii tineri (20-40 de ani).

măcrişul-iepurelui, măghiran, nalbă, urzică – amestec în părţi egale; se face infuzie dintr-o linguriţă de amestec, la 250 ml de apă clocotită; se infuzează 10 minute, se strecoară şi se beau 4 căni pe zi

merişor: extract, se iau câte 50 de picături, de 3 ori pe zi

plop – muguri: extract, se iau câte 50 de picături, de 3 ori pe zi.

Cancer cervical (cancer de col uterin): tip de cancer care se dezvoltă de la nivelul mucoasei cervixului uterin (stratul de celule care acoperă cervixul – partea inferioară a uterului; la nivelul său se află graniţa dintre mucoasa vaginală şi mucoasa uterină).

gălbenele, urzică, coada-şoricelului, traista-ciobanului – amestec în părţi egale: se prepară infuzie dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită; se infuzează 10 minute şi se beau 3 căni pe zi

pelin: se pun 2 linguri de plantă în 500 ml de apă clocotită, se infuzează 20 de minute şi se fac băi locale, zilnic

grepfrut – sâmburi: se iau 30 de picături, de 3 ori pe zi.

Cancer de endometru: se formează din celulele mucoasei uterine (stratul de celule care căptuşeşte uterul – endometrul).

măslin – frunze: extract, se iau câte 50 de picături, de 3 ori pe zi

oregano: infuzie dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită; se infuzează 10 minute şi se bea o cană pe zi

mur – mlădiţe: extract, se iau câte 50 de picături, de 3 ori pe zi.

Cancer ovarian: se formează din celulele ovarului.

zmeur –mlădiţe: extract, câte 50 de picături, de 3 ori pe zi

merişor: extract, câte 50 de picături, de 3 ori pe zi

echinaceea, ghimbir, frunze de zmeur, frunze de mesteacă – amestec în părţi egale; se pune o linguriţă de amestec în 250 ml de apă clocotită, se infuzează 10 minute şi se beau 3-4 căni pe zi.

Licenţa Creative Commons

Plante medicinale eficiente pentru vindecarea a 7 tipuri de cancer de AimGroup este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Mancare pentru fericire

http://www.stiripesurse.ro/10-alimente-care-te-fac-fericit_966936.html   

PASTE

NUCA DE COCOS

SOMON

MIERE

CIOCOLATA

ARDFEI IUTE

LAPTE

NUCI BRAZILIENE

CARNE DE PASARE (CURCAN)

SPANAC   

Fulgii de ovăz

O opţiune sănătoasă pentru micul dejun, mai ales dacă ai probleme cu grăsimile rele din sânge. În asociere cu lapte sau iaurt şi fructe proaspete, fulgii de ovăz alcătuiesc un mic dejun sănătos, gustos şi săţios, potrivit Adevarul.

Proprietăţile anti-colesterol ale fulgilor de ovăz sunt cunoscute, dar o echipă de cercetători de la Universitatea din Lancaster (Marea Britanie) şi-au propus să stabilească o concluzie solidă asupra acestui subiect. Pentru a realiza această meta-analiză, ei au trecut în revistă 30 de studii la care au participat persoane cu sau fără probleme de colesterol, dar şi diabetici.

Datele obţinute au confirmat că fibrele din ovăz au capacitatea de a reduce colesterolul „rău” (LDL).  În schimb, nu s-a constatat un beneficiu semnificativ (rezultatul a fost neutru) în ceea ce priveşte colesterolul „bun” (HDL) şi trigliceridele.

După cum explică dr. Boris Hansel, 3 linguri de fulgi de ovăz pe zi determină reducerea colesterolului cu 10 mg/dl după două săptămâni. Acest efect benefic nu este deloc de neglijat în condiţiile în care se poate ameliora prin respectarea şi altor măsuri pentru scăderea colesterolului.

Fulgii de ovăz au şi alte beneficii: sunt surse excelente de fosfor şi magneziu, furnizează o cantitatea valoroasă de fier şi seleniu.

Fulgii de ovăz sunt aliaţi preţioşi în curele de slăbire, deoarece asigură rapid senzaţia de saţietate şi ţin de foame.

Fulgii de ovăz contribuie la normalizarea tranzitului intestinal şi la reglarea glicemiei în sânge.

Marin Preda

"Ornitologii romani au descoperit în Delta Dunării o pasare cu penaj rosu și cu comportament bizar: vulpea ii manca în fiecare an ouăle și ii punea, în lipsa ei, pietre în cuib, pe care ea, apoi, le clocea toată vara fără sa simtă ca sunt pietre. Ca sa salveze specia, ornitologii au gonit vulpea. Atunci pasarea, spre uluirea acestor specialiști care o supravegheau de departe cu binoclurile, a început sa tipe, cuprinsa de o stranie isterie și și-a spart ouăle cu ciocul, bătând din aripi și dansând demențial. Ce era cu ea? Ce instinct obscur o împingea astfel spre dispariție? De ce voia sa nu mai supraviețuiască? Cine putea sa știe?

Natura voia s-o elimine și nimeni nu putea interveni ca aceasta porunca a ei sa nu se înfăptuiască…"

Marin Preda – Delirul

The decline of bees

The Economist explains

Sursa internet

Sep 6th 2015, 23:50 BY D.J.P.REPORTS of bee die-offs have become more frequent and more alarming in recent years. Pollen from the world's flowering plants hitches a ride most often on bees, making them an integral part of the global food-production machinery. But distribution maps of which bees are where show contractions of range, and wholesale extinctions. There are widespread reports of vast die-offs in or sudden abandonment of honeybee hives, often called colony-collapse disorder. Bees are definitely dying—but why, and what might the consequences be?

The scope of what is at stake is sometimes mis-stated: around two-thirds of the food we eat, by weight, comes from staple crops such as rice, wheat and maize that are pollinated by wind, not insects. The remaining one-third includes fruits and vegetables, nuts, many herbs and spices, coffee and chocolate (a diet free of insect-pollinated foods would therefore be short on many nutrients and altogether pretty boring). While bees are by far the biggest pollinators, one misconception is that they are one uniform group. There are, in fact, about 20,000 bee species, but only a few are "honeybees"—that is, the kind that are kept in hives and are grown, sold and traded as a commodity no less than the crops they pollinate. The rest are wild. Though the balance of honeybee and wild-bee contributions varies widely, wild bees are responsible for a majority of pollination globally, and just a few species are doing most of this work (one recent study estimated 80% of pollination was accomplished by just 2% of bee species). In contrast, intensive farming of some crops such as almonds is entirely dependent on honeybees; there are just not enough wild bees to do the job in time reliably.

This intensity of farming speaks to three distinct but interlinked challenges that are the likely causes of bee declines. One is simple: worldwide, there is less untamed land to support bees. Farmland is stripped of all but the cash-crop plants, so there is no flowery food when those crops are not in bloom. As with many displaced fauna, in many developed regions there is simply nowhere left for bees to roam. Another problem is the spread of honeybee diseases. Hives are shipped all over the world, and with them come stowaway bacteria, fungi, and parasites such as the varroa mite, which has received much attention as a possible cause of colony-collapse disorder. While associated with particular honeybee species, some of these nastiest can jump the species barrier and threaten wild bees too; all the world's bees are increasingly subject to all the world's bee pathogens. Intensive farming also dictates the use of a great many fungicides, herbicides and pesticides on crops. In recent years a relatively new family of pesticides called neonicotinoids has drawn particular fire; while studies of the chemicals have had a confusing mix of results, it seems clear that at certain doses, and in combination with other, standard plant treatments, neonicotinoids can be harmful or even deadly to bees.

In all likelihood, the threat to bees is some complex interplay between these diverse stressors. Recent work, for example, has shown that tiny doses of the neonicotinoid clothianidin turns a largely harmless viral infection of European honeybees into a deadly one. Crop chemicals' effects on bees are typically studied one at a time, while the tremendous number of combinations to which bees are ultimately exposed go unexamined. And bee populations weakened by habitat loss or food shortage will, as with any other creature, be more susceptible to additional threats. Returning some land to wild conditions is one simple fix; some schemes are already in place to reward farmers for doing so. Restricting the free passage of honeybee hives could help contain the ballooning problem of pathogens and parasites. But which combinations of problems are to blame in a particular hive or region, and whether any one cause ties together the losses worldwide, will remain a mystery until more studies try to unpick this thorny interplay—no easy task when a majority of the critters concerned are free-roaming.

Vagus Nerve

6 Ways to Instantly Stimulate Your Vagus Nerve to Relieve Inflammation, Depression, Migraines and More

vagus nerve                             

This post first appeared on Darou Wellness. Go check out their amazingly informative blog about all things health related with advice from some of the leading Naturopathic Doctors in North America.

I read an article yesterday that has me extremely excited about the implications. The article is called “Hacking the Nervous System” by Gaia Vince (http://mosaicscience.com/story/hacking-nervous-system). In the article, the author describes the experience of a woman who suffered from severe, debilitating rheumatoid arthritis and her eventual treatment with a device which minimized inflammation by simply stimulating the vagus nerve. What this means, is that by activating the vagus nerve which works through the parasympathetic nervous system, we can greatly influence inflammation and the immune system. The role of the brain on body inflammation can be profound. If you suffer from digestive complaints, high blood pressure, depression or any inflammatory condition, please read on. Let me explain the possible implications step by step.

What is the vagus nerve?

First of all, the vagus nerve is the longest nerve in the body which originates in the brain as cranial nerve ten, travels down the from go the neck and then passes around the digestive system, liver, spleen, pancreas, heart and lungs. This nerve is a major player in the parasympathetic nervous system, which is the ‘rest and digest’ part (opposite to the sympathetic nervous system which is ‘fight of flight’).

Vagal tone

The tone of the vagus nerve is key to activating the parasympathetic nervous system. Vagal tone is measured by tracking your heart-rate alongside your breathing rate. Your heart-rate speeds up a little when your breathe in, and slows down a little when you breathe out. The bigger the difference between your inhalation heart-rate and your exhalation heart-rate, the higher your vagal tone. Higher vagal tone means that your body can relax faster after stress.

What is high vagal tone associated with?

High vagal tone improves the function of many body systems, causing better blood sugar regulation, reduced risk of stroke and cardiovascular disease, lower blood pressure, improved digestion via better production of stomach basic and digestive enzymes, and reduced migraines. Higher vagal tone is also associated with better mood, less anxiety and more stress resilience. One of the most interesting roles of the vagus nerve is that it essentially reads the gut microbiome and initiates a response to modulate inflammation based on whether or not it detects pathogenic versus non-pathogenic organisms. In this way, the gut microbiome can have an affect on your mood, stress levels and overall inflammation.

What is low vagal tone associated with?

Low vagal tone is associated with cardiovascular conditions and strokes, depression, diabetes, chronic fatigue syndrome, cognitive impairment, and much higher rates of inflammatory conditions. Inflammatory conditions include all autoimmune diseases (rheumatoid arthritis, inflammatory bowel disease, endometriosis, autoimmune thyroid conditions, lupus and more).

How do we increase vagal tone?

In the article above, vagal tone was increased through a device that stimulated the vagus nerve. The good news is that you have access to this on your own, but it does require regular practice. To some degree, you are genetically predisposed to varying levels of vagal tone, but this still doesn’t mean that you can’t change it. Here are some ways to tone the vagus nerve:

Slow, rhythmic, diaphragmatic breathing. Breathing from your diaphragm, rather than shallowly from the top of the lungs stimulates and tones the vagus nerve.

Humming. Since the vagus nerve is connected to the vocal cords, humming mechanically stimulates it. You can hum a song, or even better repeat the sound ‘OM’.

Speaking. Similarly speaking is helpful for vagal tone, due to the connection to the vocal cords.

Washing your face with cold water. The mechanism her is not known, but cold water on your face stimulates the vagus nerve.

Meditation, especially loving kindness meditation which promotes feelings of goodwill towards yourself and others. A 2010 study by Barbara Fredrickson and Bethany Kik found that increasing positive emotions led to increased social closeness, and an improvement in vagal tone.

Balancing the gut microbiome. The presence of healthy bacteria in the gut creates a positive feedback loop through the vagus nerve, increasing its tone.

The implications of such simple and basic practices on your overall health, and in particular on inflammation are far-reaching. If you suffer from an inflammatory condition, digestive upset, high blood pressure or depression, a closer look at vagal tone is highly recommended. We’ve known for years that breathing exercises and meditation are helpful for our health, but it is so fascinating to learn the mechanism by which they work. I hope this short article has inspired you to begin a meditation practice, as it has for me, and also to look for other means to manage the body’s inflammatory response.

References:

Forsythe P, Bienenstock J, Kunze WA.Vagal pathways for microbiome-brain-gut axis communication. Adv Exp Med Biol. 2014;817:115-33.

Kok, B, Fredrickson, B, Coffey, K, et al. How Positive Emotions Build Physical Health: Perceived Positive Social Connections Account for the Upward Spiral Between Positive Emotions and Vagal Tone. Psychological Science 2013 24: 1123

Image Source:

http://1.bp.blogspot.com/-q7pzl2EvvC8/U1ijz3npBfI/AAAAAAAADU8/LTpbsOScuFg/s1600/cranial+nerves+organs+new.jpg

Sursa internet

Inventii accidentale

10 invenţii accidentale care au schimbat soarta omenirii

 Prin însăşi natura lor, oamenii au inventat de la începutul evoluţiei lor. La început a fost roata, mai târziu televizorul şi, mai recent, telefonul mobil.

Dacă pentru majoritatea invenţiilor este valabilă fraza lui Edison, care spunea că "nu există nimic care să înlocuiască munca", există totuşi câteva produse care *au fost descoperite din greşeală, prin accidente fericite sau chiar noroc*.

Aceste produse, de la gustări la medicamente revoluţionare, arată că uneri şansa este la fel de importantă ca munca de cercetare.

Iată o listă cu 10 produse de larg consum, extrem de utilizate, care au fost descoperite din greşeală.

1.Chibriturile - anul 1827

Oamenii au depins de foc dintotdeauna, însă tehnica străveche de a freca două beţe a inceput să fie plictisitoare, astfel că au căutat alte metode. Una dintre acestea a fost iasca şi amnarul, însă nici aceasta nu era nemaipomenită.

În 1827, farmacistul londonez John Walker a descoperit pe mai multe beţişoare cu care îşi amesteca chimicalele, urme de substanţă uscată. Incercând să elimine acele urme prin frecare de o suprafaţă plană, a constatat cu mirare că aceasta s-a aprins. Dându-şi seama de importanţa descoperirii, Walker a început să fabrice o versiune timpurie a chibriturilor moderne. Mai mult, pentru ca toată lumea să beneficieze de descoperirea sa, el nu a patentat invenţia.

2.Chipsurile de cartofi - anul 1853

Vă vine să credeţi că chipsurile au apărut ca o răzbunare a unui bucătar şef  împotriva unui client mofturos?

În 1853, în staţiunea americană de lux Moon Lake Lodge, un oaspete a refuzat cartofii prăjiţi din cauză că erau... prea groşi. Ofensat, bucătarul şef George Crum, a decis să i-o "plătească" clientului figurant şi a prăjit felii extrem de subţiri de cartofi, pe care apoi le-a sărat bine.

Numai că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, clientului plăcându-i la nebunie noua "reţetă". Conceptul s-a răspândit repede pe întreg teritoriul Statelor Unite iar azi industria chipsurilor valorează 7 miliarde de dolari anual numai în SUA.

3. Îndulcitorul artificial - anul 1879

Băuturile dietetice şi îndulcitorii artificiali aşa cum îi cunoaştem azi au la bază descoperirea unui cercetător rus,  Constantin Fahlberg.

Fahlberg experimenta la un laborator din Maryland efectul diferitelor chimicale asupra gudronului de cărbune. Ducându-se acasă să mănânce, rusul a simţit că pâinea era ciudat de dulce. Rememorând evenimentele din cursul zilei, şi-a dat seama că dulceaţa provenea de la o soluţie cu care se stropise pe mîini mai devreme. Acesta a fost momentul în care a fost descoperită zaharina. Produsul nu a devenit popular imediat, dar pe măsură ce curele de slăbire au devenit populare în Statele Unite,îndulcitorii artificali au devenit produse extrem de căutate.

4. Fulgii de porumb - anul 1894

În 1894, Will Keith Kellogg lucra la un spital, fiind responsabil cu elaborarea unor noi reţete de mâncare pentru pacienţi.

Din greşeală, Kellog a lăsat prea mult timp la înmuiat nişte grâu. În loc să îl arunce, Kellog l-a copt şi l-a servit pacienţilor. A fost un adevărat succes, astfel că viitorul bogătaş a încercat şi alte cereale, între care şi porumbul. Aşa s-a născut brandul Kellog Corn Flakes, care a devenit rapid foarte popular în întreaga lume şi l-a făcut pe inventatorul său multi-milionar.

5. Pliculeţele de ceai - anul 1904

Inventatorul pliculeţelor de ceai a fost Thomas Sullivan, un antreprenor american. Fiind comerciant de ceai, Sullivan a decis să pună mici cantităţi de ceai în pliculeţe de mătase, pentru a le oferi drept mostră clienţilor.

Unii clienţi mai grăbiţi nu au mai golit ceaiul din pliculeţe, punându-le pe acestea direct în apă. Speculând greşeala clienţilor,

Sullivan a început să comercializeze ceaiul în pliculeţe, pe care le-a făcut din tifon şi le-a ataşat o bucăţică de sfoară pentru a putea fi scoase mai uşor din ceaiul fierbinte.

6. Antibioticele - anul 1928

În 1928, Alexander Fleming creştea o cultură de bacterii Staphylococcus într-un vas petri. Din greşeală, vasul a fost contaminat cu mucegai iar Fleming a constatat fascinat că întreaga colonie de bacterii a fost ucisă.

Făcând cercetări suplimentare, Fleming a descoperit că mucegaiul are acelaşi efect şi asupra altor bacterii, el descoperind de fapt primul antibiotic, pa care l-a denumit Penicilină.

Aceasta a fost, fără discuţie, una dintre cele mai importante invenţii ale omenirii.

7. Biscuiţii cu ciocolată - anul 1930

Este greu pentru amatorii de dulciuri să îşi imagineze o lume fără biscuiţii cu ciocolată, dar până în 1930 aceştia nu au existat.

Ei au fost inventaţi din greşeală de Ruth Wakefield. Ea avea o mică cabană, unde invita adeseori prietenii. Aproape de fiecare dată, Ruth obişnuia să le gătească ceva dulce invitaţilor. Într-o zi, Ruth a adăugat bucăţele de ciocolată Nestle în aluat, aşteptându-se ca acestea să se topească. Ei bine, ciocolata a fost "îndărătnică" şi nu s-a topit şi astfel s-au născut biscuiţii cu ciocolată.

8. Super Glue - anul 1942

În 1942, în timpul războiului, doctorul Harry Coover a încercat să realizeze un nou tip de material plastic care să poată fi folosit la dispozitivele de ochire ale armelor.

La una dintre încercări, plasticul realizat a fost atât de lipicios şi de greu de prelucrat, încât Coover a abandonat înfuriat această formulă.

Mulţi ani mai târziu, Coover şi-a adus aminte de acestă formulă şi a realizat imensul potenţial al materialului care putea să lipească atât de uşor două piese, astfel apărând Super Glue-ul.

9. Post It-urile - anul 1968

Unul dintre cele mai folosite accesorii de birou a fost creat într-un laborator de cercetare. Spencer Silver încerca să creeze un adeziv foarte puternic, însă a dat greş, cleiul rezultat dezlipindu-se foarte uşor de pe orice suprafaţă.

Nimeni nu a putut găsi timp de un an de zile o utilizare pentru acest adeziv, asta până când un amic al lui l-a folosit pentru a marca mai multe pagini dintr-o carte, realizând că putea dezlipi semnele de carte fără a deteriora filele.

În doar câţiva ani, eşecul lui Silver s-a transformat într-un imens succes.

10. Viagra - 1989

În 1989, cercetătorii au încercat dezvoltarea unui nou medicament pentru a-i ajuta pe cei bolnavi de hipertensiune arterială şi boli de inimă. Deşi pastila nu a "mers", cei care au testat-o au descoperit cu mirare un puternic efect secundar - ştie toată lumea care este acela.

Pfizer Pharmaceuticals a patentat în regim de urgenţă noua pastilă, acesta devenind primul tratament contra impotenţei masculine care nu necesita întervenţii chirurgicale.

Viagra s-a dovedit a avea un important succes financiar, Pfizer vânzând în primele trei luni ale anului trecut pastile în valoare de 300 de milioane de dolari.

 sursa internet