Profesor Alexandru Graur

O geniala definitie a NATURII

„Natura! Suntem înconjuraţi de ea, îmbrăţişaţi de ea – imposibil să scăpăm de îmbrăţişarea ei, imposibil să pătrundem mai adânc în tainele ei… Creează forme mereu noi. Ce există acum n-a mai existat niciodată mai înainte. Ceea ce a existat e de domeniul trecutului, totul este nou şi în acelaşi timp vechi… Trăim în mijlocul naturii şi totuşi suntem străini de ea. Ne vorbeşte continuu dar nu-şi trădează secretul faţă de noi. Acţionăm în permanenţă asupra ei dar nu avem nici o putere…

Clădeşte mereu, dărâmă mereu dar atelierul ei nu poate fi găsit.”

 

                                                W. Goethe – Fragment asupra naturii

Dobrogea

 Sursa Radio Romania Actualitati.

Reizbucnirea “crizei orientale” în anul 1875 pregăteşte terenul unor noi aranjamente ale Marilor Puteri Europene pentru protejarea intereselor în spaţiul răsăritean şi balcanic. Revoltele anti-otomane din Bosnia şi Herzegovina, slăbirea financiară a Imperiului Otoman până la declararea falimentului şi revigorarea pretenţiilor ruseşti în bazinul Mării Negre sunt coordonatele ce vestesc izbucnirea unui conflict ruso-turc.

România adoptă la consilierea Germaniei lui Bismarck starea de neutralitate, însă nu pentru mult timp. Era un moment foarte favorabil ca îndelungata dezbatere privind viitorul ţări să fie tranşată prin obţinerea independenţei de stat, întâi în cancelarii, apoi pe câmpul de luptă, dacă nu va fi o altă soluţie.

România câştigă alături de aliaţii ruşi şi obţine o recunoaştere condiţionată a cererilor sale. Rusia ţaristă a intrat în acest război pentru controlul strâmtorilor, al sudului Basarabiei, pentru aşa-zisa misiune istorică de a proteja lumea ortodoxă, însă prioritar rămânea accesul la o mare caldă.

Consecventă obiectivelor sale, a propus la conferinţa de la San Stefano o Bulgarie mult extinsă şi o compensaţie pentru România, la Congresul de pace de la Berlin (1878), Dobrogea de Nord sau meridională în schimbul celor trei judeţe din sudul Basarabiei. Practic, în opinia istoricilor români, la Berlin, Dobrogea a suferit prima fracturare. Partea de nord la România, partea de sud atribuită Bulgariei.

O propunere acceptată în cele din urmă de România – din nou Germania a uzat de de puterea sa - fiindcă drepturile teritoriale ale tânărului Principat asupra Dobrogei proveneau din vechime, de pe vremea lui Mircea cel Bătrân.

Administraţia românească în Dobrogea a fost instalată cel mai târziu în decembrie 1878. Autorităţile româneşti au constatat că integrarea Dobrogei la statul român comporta un proces de durată şi pe etape. Proprietatea funciară a constituit una dintre problemele care a consumat cele mai mari resurse. Actele de proprietate fuseseră evacuate de bulgari, arhive întregi, sistemul otoman al proprietăţii era diferit de cel european şi românesc şi trebuia găsită o formulă convenabilă ambelor părţi, unii locuitori evitau să declare proprietăţile, mai târziu, proprietari bulgari locuiau în teritoriul vecin, dar îşi administrau afacerile din România.

Reţelele şcolară, sanitară, principalele funcţiuni ale administraţiei locale au fost blocate odată cu plecarea primarilor din fosta autoritate locală, drumurile erau într-o stare proastă, în general, Dobrogea rămăsese o zonă puţin schimbată. În plus, Dobrogea rămăsese o zonă de frontieră a Imperiului Otoman care a fost puţin dispus pentru cheltuirea banilor în infrastructură civilă.

Bulgaria a funcţionat ca principat autonom până la obţinerea independenţei în anul 1908. relaţiile României cu Bulgaria în perioada 1878 – 1908 au fost relativ bune , ca între vecini, cu schimburi în reglementări juridice, cu cooperări între administraţii, însă revolta “Junilor turci” a schimbat atitudinea guvernelor bulgare. În aceiaşi perioadă, Bulgaria a încheiat o alianţă cu Rusia care se angaja să sprijine cererile teritoriale ale Sofiei, cereri îndreptate şi către România (Dobrogea în întregime).

Înainte de emanciparea Bulgariei ca stat suveran, România a ajutat consistent cu bani, echipament şi arme, organizaţiile de revoluţionari bulgare. Acestea, după schimbările de pe agenda bulgară, în preajma primului război balcanic militau împotriva statului român, de cele mai multe prin acţiuni ilegale şi subversive. Această lungă existenţă a comitagiilor – tratată separat în ediţia de faţă – s-a derulat şi sub auspiciile Cominternului, după primul război mondial, cu asiduitate în Dobrogea de sud sau Cadrilater, intrată în componenţa statului român după Pacea de la Bucureşti din august 1913.

România prin guvernele sale a pus pe picioare cu un efort însemnat, Dobrogea şi a dovedit că în materie de politică pentru minorităţi (în Cadrilater, cel puţin, turcii şi tătarii erau majoritari) subvenţionând şcoala şi biserica. Şi pentru românii aflaţi în Dobrogea, situaţia s-a schimbat în bine, însă trebuie remarcat că populaţia în ansamblul său multi-etnic a beneficiat de drepturi egale. Politice şi civile.

Intrarea României în al doilea război balcanic a fost o consecinţă născută din considerente strategice. Bulgaria după primul război balcanic ieşise întărită cu un teritoriu ce-i asigura legătura de la Marea Neagră la Marea Egee, în dauna aliaţilor săi: Grecia, Serbia, Muntenegru împotriva Imperiului Otoman. Participarea României a fost factor de echilibru în Balcani, iar Tratatul de pace de la Bucureşti este singurul care conţine precizări şi termeni ce nu ofensează pe nici una dintre părţi, ci restabileşte o situaţie corectă pentru semnatari.

Din păcate războiul, primul război mondial suspendă eforturile făcute de statul român pentru ridicarea economică şi socială a Dobrogei. Surprinzător, Bulgaria intră în război alături de Puterile Centrale, împotriva Rusiei, însă alături de Turcia, fosta sa rivală, pentru drepturi teritoriale în Dobrogea.

Abia după război, România trebuie să reia planurile sale de emancipare a Dobrogei.

Animale salbatice in Germania

Ursul german

Schimbari climatice a la UE

Marketing pro bio

Cerbul german

Alle Achtung vor unseren Tierren

(Fiti toti atenti cu animalele noastre salbatice!!!)

(in Germania, nu in Romania...)

Bucatarie anatoliana

In Orasul Vechi Kopenik exista un local familial cu specialitati din Anatolia. Incepand cu prezenta in local a unor obiecte specifice zonei cum ar fi lampadarele, covoarele si cuptorul pana la produse excelente oferite de personal originar din regiunea respectiva. Cadrul natural mirific creaza o ambianta de neuitat celor care poposesc aici si sunt un motiv in plus pentru berlinezi sa revina cu placere de cate ori pot acolo.

Ministerul infrastructurii si agriculturii dintr-un land german

Profesor Ovidiu Bojor

 

 

Busuioc

Busuiocul, condiment savuros, remediu miraculos

(preluare de pe internet)

Busuiocul este o plantǎ originarǎ din India, cunoscutǎ de milenii pentru virtuţile sale terapeutice, fiind considerat înca din vechime drept o iarbǎ sacrǎ. A cucerit apoi Asia şi Egiptul fiind folosit şi în procesul de mumificare, deoarece egiptenii i-au descoperit foarte devreme proprietǎţile antibacteriene şi rolul sǎu în conservare. A ajuns  în cele din urmǎ în Grecia şi în Roma, devenind astfel o plantǎ regalǎ şi un simbol al fertilitǎţii.

Conservarea busuiocului

Busuiocul se pǎstreazǎ timp de douǎ zile în frigider, învelit într-un prosop sau într-un şerveţel care sǎ absoarbǎ umiditatea. Se mai poate conserva tocat în congelator, sau se poate usca într-un loc ferit de umuditate şi luminǎ, dar în aceastǎ formǎ îşi mai pierde din aromǎ, de aceea cel mai bine este sa folosim planta proaspǎtǎ.

Folosirea busuiocului în bucǎtǎrie

Busuiocul este un condiment foarte parfumat ce dǎ o savoare puţin dulce şi cu un parfum uşor de citric.
Poate fi folosit cu succes în aromatizarea oţetului sau uleiului. Nu ezitaţi a consuma frunzele întregi sau tocate. Pentru a profita de întrega sa aromǎ este mai bine sǎ îl zdrobiţi într-un mojar cu pistil, înainte de a îl încorpora în sosuri, salate sau orice fel de mâncare. Adǎugaţi-l la sfarşit, pentru cǎ prin gǎtire prelungitǎ îşi pierde din parfum.

Exemplu de reţetǎ cu busuioc:
Sos pesto: sosul se preparǎ din busuioc şi usturoi tocat, udate cu ulei de mǎline, la care se adaugǎ muguri de pin şi parmezan. Se serveşte cu paste.

Busuiocul contribuie la confortul cotidian
Ghivecele cu busuioc, puse la fereastrǎ alungǎ ţânţarii şi muştele. Uleiul esenţial de busuioc poate fi folosit pentru parfumarea atmosferei.

Beneficiile busuiocului pentru sǎnǎtate

Busuiocul conţine o cantitate deloc neglijabilǎ de vitamina C, vitamina A şi substanţe tonice şi antioxidante. În plus, busuiocul este o interesantǎ sursǎ de calciu şi fosfor, minerale esenţiale pentru o bunǎ dezvoltare a ţesutului osos.

Busuiocul are proprietǎţi digestive, laxative, tonice şi reduce febra. De asemenea, el este eficient în calmarea durerilor în gât, dar reduce şi nervozitatea.
Sub formǎ de gargarǎ este folosit în infecţiile bucale. Are efect în rǎcealǎ şi gripǎ pentru cǎ elibereazǎ cǎile respiratorii deoarece este bogat în camfor.

Sunt studii care au demonstrat cǎ uleiul esenţial de busuioc este mai eficient in tratarea otitelor acute la copii decât antibioticele.
Busuiocul are un efect relaxant,  îmbunǎtǎţeşte stare de spirit şi are un efect uşor euforic; are rolul de a calma în primul rând sistemul nervos, principalul responsabil pentru toate reacţiile noastre. Ceaiul de busuioc combate şi insomniile.

Este evident că multe boli pot fi tratate cu ajutorul uleiului volatil de busuioc. Pus în lampa de aromoterapie, uleiul de busuioc tratează cu succes tulburările neurovegetative, în urma cărora pot apare negii de pe degetele de la mâini, ori chiar iradierea – prin inhalarea eterurilor din componenţa uleiului aura şi celulele sânt regenerate pe nivelele energetice, şi chiar şi tumori ce apar din diferite cauze prin contaminare cu diferite tipuri de viruşi cancerigeni.

Ce se mai tratează cu ulei de busuioc? Durerile de cap şi migrenele, ce sânt atenuate după 30 de minute de aromoterapie, viroza respiratorie, stările de greaţă şi de vomă – aroma şi energia eterică a uleiului de busuioc ajungând prin respiraţie pe meridianul veziculei biliare, enecaflită. Însă unul dintre cele mai eficace efecte îl are în privinţa dereglării hepatice.

Sub formǎ de infuzie sau decoct are rol în tulburǎrile de stomac şi în diaree, are proprietǎţi laxative. De asemenea previne ulcerul gastric.

Busuiocul regleazǎ tensiunea arterialǎ şi întǎreşte sistemul imunitar. Este eficace în diabet, reducând nivelul de glucozǎ din sânge precum şi colesterolul total.

Ceaiul de busuioc

Se pune  o linguriță cu frunze de busuioc  la o cantitate de 200 de ml apă. Se lasă deoparte timp de aproximativ 10 minute iar apoi  se poate servi. Este recomandata  consumarea a 3 cani cu ceai de busuioc  pe zi, după fiecare masă principală. Ceaiul de busuioc combate anxietatea, durerile de cap, insomniile de origine nervoasa si imbunatateste memoria

Tinctura de busuioc

20 g de busuioc se lasă la macerat timp de 2 saptamani în 100 de ml de alcool  de 70 de grade. După ce se termină macerarea se filtrează și se toarnă într-un flacon bine sigilat.  Tinctura de busuioc se consumă astfel: o linguriță de tinctură la 100 de ml de apă, de 3 ori pe zi.

Maceratul de busuioc

Pentru a prepara maceratul de busuioc trebuie 2 lingurițe de busuic mărunțit care se pun într-un pahar cu apă (250 ml). Se lasă la macerat o noapte și se poate servi.Este de preferat să se consume o cantitate de 3 căni cu macerat de busuioc pe zi.

Pentru o baie relaxantǎ: adǎugaţi în apa de baie o infuzie obţinutǎ din 50 de frunze de busuioc şi un litru de apǎ.

Pentru combaterea cǎderii pǎrului, pentru a-i conferi stǎlucire şi volum: infuzaţi 150g de frunze într-un litru de apǎ timp de 20 de minute. Presaţi frunzele şi filtraţi. Folosiţi lichidul obţinut pentru clǎtirea pǎrului dupǎ spǎlare.

Pentru calmarea tusei:
Infuzaţi 20 g de frunze şi flori de busuioc într-un litru de apǎ, timp de 10 minute. Se va bea ceaiul între mese, de trei ori pe zi.

Apicultura

 

 

 

Terminologie limfom

Nu este vorba despre agricultura dar demonstreaza ca efectele distrugerii globale sunt ingrozitoare.... 

Exista o forma lasa de cheltuire a banilor proveniti din diferite surse pentru diferite scopuri... Statul a fost creat ca sa gestioneze problemele unui popor, cei care nu isi onorau pozitia recompensata cu salariu erau raspunzatori in fata legii. O lege dura aplicata de oameni care erau deferiti unui tribunal ca cel military de exemplu unde judecatorii aveau salarii mari dar nu faceau vilele si averile ca ciupercile dupa ploaie.

Acum e un haos de asociatii care papa niste bani care daca era vointa ar fi fost investiti in sanatatea celor care sufera... Parerea mea...Oricum daca nu luam "Libertatea" nu stiam ceva terminologie despre ce ucide atat de multi oameni!!!???

Dovleacul

(Material preluat de pe internet)

 Dovleacul este considerat a fi originar din America Centrala.

Seminte ale acestui fruct, datand din anii 7.000 i.e.n., au fost descoperite in Mexic.

Delicios si parfumat, dovleacul este preferatul multora si folosit intr-o varietate de retete, fiind extrem de hranitor si benefic pentru sanatate.

Dovleacul poate fi consumat:

-         copt sau sub forma de placinta;

-         crud si ras in salate cu rosii, castraveti, conopida, condimente; 

-         inabusit in supe; 

-         sub forma de decoct de seminte; 

-         suc - folosit in tratarea cancerului, a maladiilor vasculare.

 

Beneficiile dovlecilor

Culoarea galben-portocalie este o dovada clara a faptului ca dovleacul este plin de antioxidanti si betacaroten.

Datorita antioxi­dantilor, dovleacul impiedica aparitia bolilor cardiovasculare.

Betacarotenul din compozitie confera dovleacului proprietati antiinflamatoare si antioxidante. Astfel, betacarotenul din dovleac diminueaza riscul aparitiei diabetului, regland valoarea glicemiei in sange.

Betacarotenul este o provitamina ce va fi convertita de catre organism in vitamina A. 

Dovleacul este una din legumele sarace in calorii. Furnizeaza doar 26 kal pe 100 g si nu contine grasimi saturate sau colesterol, insa este o sursa bogata de fibra dietica, anti-oxidanti, minerale, vitamine, fiind recomandata de dieteticieni in programele de control al colesterolului si de reducere a greutatii.

Dovleacul este un adapost al multor vitamine antioxidante precum vitamina A, vitamina C si vitamina E.

Cu 7384 mg pe 100 g, este una din legumele familiei cucurbitacee cu cel mai inalt nivel de vitamina A, furnizand aproximativ 246% de RDA. 100 g de dovleac asi­gurand 70% din necesarul zilnic de vitamina A.

Vitamina A este un antioxidant natural puternic si este solicitat de catre corp pentru mentinerea integritatii pielii si a membranelor mucoase. Este de asemenea o vitamina esentiala pentru vaz. Studiile de cercetare arata ca mancarurile naturale bogate in vitamina A ajuta corpul sa se protejeze impotriva cancerului la plaman si la cavitatea bucala.

Pulpa de dovleac contine vitamine, in special provitamina A, vitaminele E si C, saruri minerale, hidrati de carbon, protide, iar semintele contin ulei, protide, lecitina, rezine si enzime cu proprietati antihelmintice. Dovlea­cul este o sursa de liteina si zeaxantina, doi antioxidanti din familia carotenoidelor.

Dovleacul este recomandat persoanelor cu afectiuni cardiovasculare, dar si celor cu risc crescut de a dezvolta tumori canceroase.

Dovleacul copt este indicat in special persoanelor anemice, deoarece este bogat in acid folic (vitamina B9).

In cazul intepaturilor de insecte se pot folosi cataplasmele din pulpa zdrobita. Aceste cataplasme se schimba zilnic pana la vindecare.

Este de asemenea o sursa excelenta a multor compusi naturali flavonoizi polifenolici precum carotenii alpha si beta, cryptoxanthin, lutein si zeaxanthin. Carotenii se transforma in vitamina A in interiorul corpului.

Zea-xanthin este un antioxidant natural care filtreaza razele UV (ultra-violet) in macula lutea in retina ochiului. Astfel, ajuta la protejarea de "boala maculara legata de varsta" (BMLV) la oamenii batrani.

Este de asemenea o sursa bogata de vitamine din grupul B - complex precum folati, niacin, vitamina B-6 (piridoxin), thiamin si acid pantothenic, precum si minerale precum cupru, calciu, potasiu si fosfor.

100 g de seminte de dovleac furnizeaza:

-         559 kal

-         30 g de proteine

-         110% RDA de fier

-         4987 mg de niacin (31% RDA)

-         seleniu (17% RDA)

-         zinc (71%)

-         fara colesterol.

100 g de dovleac contine:

-          Carbohidrati  4 g

-          Proteine  1 g

-          Fibre  1,3 g

-          Vitamina E  1,06 mg

-          Zinc 0,32

-          Magneziu  0,12 mg

-          Calciu  21 mg

-          Fier  0,8 mg

-          Betacaroten  2 mg

-          Vitamina C 9 mg

De la dovleac se folosesc aproape toate partile componente, fiind foarte bogat in vitamine. Principalele elemente nutritive sunt luteina, alfa si beta-carotenul, vitamina A, proteinele, zincul si au rolul de a distruge colesterolul si de a regenera organismul. Semintele sunt o sursa excelenta de aminoacizi tryptofan, buni pentru sanatate. Contin si lecitina si protide.

Semintele de dovleac sunt o sursa buna de fibra dietara si de acizi grasi mono-nesaturati care sunt buni pentru inima. In plus, sunt plini de proteine, minerale si multe vitamine benefice pentru sanatate.

Este recomandat in caz de leucemie, cancer , avand un rol energizant.

Cataplasmele cu seminte sunt folosite in caz de inflamatii, plagi sau arsuri. Acestea trebuie sa fie schimbate zilnic pana se vindeca zona afectata.

 Magneziul din seminte alunga oboseala si lecitina imbunatateste memoria. Mancati cateva seminte (sa fie neprajite) si veti observa efectul lor pozitiv de-a lungul zilei.

Cele mai puternice efecte terapeutice le au semintele de dovleac. Ele ajuta la:

-         eliminarea parazitilor intestinali;

-         desfunda vasele de sange;

-         regleaza colesterolul;

-         stimuleaza activitatea rinichilor. 

In curele de cruditati recomandate in cancer, leucemie, scleroza in plagi sau diverse boli greu vindecabile, semintele de dovleac sunt de mare ajutor, prin rolul energizant.

 

 

Alte beneficii:

-          elimina parazitii intestinali;

-           regleaza nivelul colesterolului;

-          ajuta la buna functionare a rinichilor;

-          combate constipatia;

-          arde grasimile;

-          combate insomnia;

-          previne tulburarile de vedere;

-          asigura functionarea muschiului cardiac;

-          elimina pietrele de la rinichi (sucul obtinut din dovleac).

 

Incercati sa folositi dovleacul pentru supele de legume. Veti vedea ca rezultatul va fi unul extrem de apreciat. Cnsumati cat mai des dovleac si nu uitati de beneficiile acestuia. Acesta poate fi foarte usor congelat in cazul in care nu aveti pofta de el. Atentie, daca suferiti de alergie la castraveti sau dovlecei se poate sa fiti alergic si la dovleac.

 Pentru uzul extern, dovleacul este un bun remediu in cazul arsurilor, inflamatiilor si abceselor. Totodata, o varietate de creme hidratante si antirid contin dovleac.

Dovleacul ascunde si o parte frumoasa in el. Mai exact, o masca pregatita din suc de dovleac si faina fac tenul mult mai moale si fin.

 

Indicatii si efecte terapeutice

Dovleacul reduce riscul de cancer de colon datorita pe de-o parte continutului bogat in fibre alimentare care protejeaza mucoasa colonului de actiunea carcinogenilor, precum si datorita continutului crescut in vitamina A care ofera o buna protectie antioxidanta locala si generala.

 Persoanele care sufera de diabet sau afectiuni cardiovasculare daca au in dieta lor supe sau mancaruri cu dovleac crud se vor vindeca mult mai repede.

 

Dovleacul combate viermii intestinali. 1 gram de seminte de dovleac contine tot atatea proteine cat un pahar cu lapte. In plus, este stiut faptul ca un consum regulat de seminte de dovleac, in stare cruda, tine departe viermii intestinali. In caz de oxiuri, la copii se dau cate 10-15 seminte de dovleac descojite zilnic, iar adultii vor lua cate 20-30 de seminte pe zi. Acestea trebuie sa ramana neaparat cu pielita fina si uscata pe ele si se mesteca foarte bine. Dupa o ora se ia o lingurita cu ulei de ricin.

 

In ceea ce priveste semintele crude de dovlecel, acestea sunt o sursa buna de magneziu, mangan si fosfor, ce cresc imunitatea ficatului.

 

Dovleacul duce la regenerarea celulelor pancreatice. O descoperire recenta sugereaza faptul ca dovleacul, prin compusii chimici ce ii detine, ajuta la regenerarea celulelor pancreatice deteriorate, ducand la cresterea nivelului de insulina in sange. Acesta este un produs destinat persoanelor predispuse diabetului, dar si celor care sufera deja de aceasta boala. Pentru a beneficia de proprietatile acestui miracol al naturii, trebuie consumat fiert, copt, prajit, adaugat in mancaruri sau preparat ca un piure. Dovleceii ce sunt inca mici si verzi pot fi mancati in acelasi mod.

 

Dovleacul este bun si in afectiunile prostatei. Din semintele de dovleac se extrage un ulei verde, gros, utilizat cu succes pentru gatit. Acesta se foloseste in general in amestec cu alte uleiuri vegetale, deoarece are un gust aspru. Ca si remediu popular este consumat de persoanele care sufera de prostata, fiind cunoscute proprietatile acestuia de a combate tumorile maligne (canceroase) ale acestei boli. Acizii grasi continuti de uleiul semintelor de dovleac ajuta la mentinerea sanatoasa a vaselor de sange, a tesuturilor si nervilor.

 

Este bine de stiut ca dovleacul galben copt are proprietati terapeutice deosebite intr-o serie de afectiuni digestive. Acesta se prepara sub forma de suc, iar la sfatul specialistului este consumat in cura pe o anumita perioada.

Un dovleac copt bine se curata de coaja si seminte, se taie bucatele, se da pe razatoare sau prin masina de tocat si apoi se stoarce sucul. Lichidul astfel preparat se consuma imediat.

 

Este calmant usor al sistemului nervos, bun pentru insomnii si somn agitat. Cred ca vi se intampla adesea sa veniti acasa obositi de la munca, visand la un somn adanc si odihnitor. Dar cand va culcati, somnul nu mai vine ore intregi. Incercati o metoda batraneasca: se beau inainte de culcare 50 ml de suc de dovleac proaspat, amestecat cu o lingurita de miere de albine. Tratamentul are si o reactie secundara placuta: puteti sa scapati de pungile de sub ochi, care apar in timpul somnului.

 

Sucul de dovleac este diuretic. Poate reduce edemele, poate fi utilizat in afectiunile cardiovasculare insotite de congestii, afectiuni ale ficatului, rinichilor si constipatii rebele. In functie de afectiune se pot consuma de trei ori pe zi cate 100 ml suc.

 

Se fierbe 500 g dovleac taiat cuburi in apa cat cuprinde. Cand dovelacul s-a muiat se scurge apa si se pastreaza, iar fructul se face piure apoi se adauga apa in care a fiert. Se poate bea in doua reprize, dimineata si seara. Acest preparat este recomandat in afectiuni hepatice, afectiuni ale cailor biliare, afectiuni renale, constipatii rebele.

 

Fibrele din dovleac au rolul de a usura tranzitul intestinal. Actiunea sti­mulanta a fibrelor este accentuata de prezenta manitolului, un laxativ usor. De aceea, dovleacul te ajuta sa ai o digestie usoara si sa previi in mod natural constipatia. Asadar, daca te confrunti cu aceasta problema, mananca dimineata, inainte de masa, doua linguri cu varf de dovleac crud, ras. Se dau pe razatoare 300-400 g de dovleac crud si se mananca zilnic, pe stomacul gol, cu putin ulei nerafinat sau amestecat cu o lingura de tarate cernuta prin sita de malai si prajita putin pe tigaie uscata (fara ulei). Se adauga si o lingurita de seminte de in, facute pulbere in rasnita de cafea.

 

Supraponderalilor le vor fi de mare folos dietele cu 1,5 kg de dovleac pe zi, fiert sau copt la cuptor. Se mananca impartit in 5 doze, cald sau rece. Se poate servi stropit cu suc de grapefruit sau lamaie. Pentru arderea mai rapida a grasimilor se condimenteaza cu boia de ardei iute.

 

Astm bronsic. Se dau pe razatoare 500 g de dovleac crud, se amesteca cu 100 g de petale de trandafir, 5 frunze de patlagina taiate marunt, 2 linguri de miere de albine si un litru de vin rosu sec. Amestecul se pune pe foc, se aduce pana la punctul fierbere, dar nu se lasa sa dea in clocot. Se infuzeaza 24 de ore sub capac, apoi se strecoara si se stoarce bine. Se bea cate o lingura, de cinci ori pe zi, 2-3 saptamani.