– DEPOZIT DE ENERGIE ȘI SĂNĂTATE –
Probabil că nu există nicio altă specie lemnoasă din arealul temperat care să aducă atâtea beneficii omului ca salcâmul. Acest copac spinos, aproape anonim în privinţa meritelor, poate stopa deșertificarea, are puterea de a înlătura pericolul alunecărilor de teren, oferă combustibil, material de construcţii şi hrană. De asemenea, furnizează medicamente naturale, dăruieşte albinelor necesarul de nectar pentru producerea mierii, stă la baza unor produse cosmetice, încântă sufletul, este adăpost pentru păsări şi animale erbivore, domestice sau sălbatice, ferindu-le de prădători. Ca plantă meliferă, salcâmul este foarte apreciat de către crescătorii de albine, mierea de salcâm având o calitate superioară şi multe proprietăţi curative.
Salcâmul începe să înflorească în primele zile ale lunii mai, florile durând 8-20 zile. Proprietăţile terapeutice ale preparatelor din flori de salcâm dau posibilitatea intervenţiilor în tratarea multor boli, mai ales în afecţiunile sistemului nervos şi în bolile digestive şi pulmonare. Sunt binecunoscute efectele antitusive, antispasmodice ale tractului respirator, emoliente ale secreţiilor bronşice, antiseptice, antinevralgice, calmante, uşor sedative. Efectele vindecătoare ale florilor de salcâm se exercită la toate persoanele, indiferent de vârstă. Acţiunile asupra sistemului nervos se manifestă prin capacitatea de a linişti, de a calma şi de a tonifia organismul aflat în diferite stări nevrotice. Produsele din flori de salcâm sunt utilizate în multe afecţiuni psihosomatice care apar drept consecinţe directe ale unor tensiuni sufleteşti:
- stări conflictuale frecvente, cu tendinţe de agresivitate şi criticism exagerat;
- accese de mânie şi iritabilitate psihică;
- crampe musculare de natură nervoasă;
- epuizare nervoasă şi a forţei fizice şi intelectuale, degradând până la insomnii, stări de anxietate şi depresie;
- reacţii necontrolate la stări stresante, dureri de cap şi migrene pe fond de stres;
- tulburări de memorie, echilibru şi văz, ajungând, în unele cazuri, la erupţii herpetice pe piele;
- tulburări de apetit, cu lipsa poftei de mâncare sau cu foame excesivă.
Din experienţă, s-a constatat că aceste afecţiuni ale sistemului nervos dereglat se pot trata prin:
- inhalarea parfumului florilor de salcâm, cu efecte liniştitoare asupra psihicului, recomandându-se plimbări prin preajma salcâmilor înfloriţi;
- aromatizarea camerei de lucru şi de dormit a bolnavului cu buchete de flori proaspete;
- consumul unei infuzii din flori uscate (o lingură la 200 ml apă clocotită) luată în 3 reprize pe zi, într-o cură de 3 săptămâni, înlocuind total apa de băut;
- consumul zilnic al unui macerat la rece din flori ţinute 2-3 zile în miere de albine, luând câte 3-5 linguriţe pe zi;
- tinctură din 20 grame flori uscate care se macerează în 100 ml alcool de 70 de grade, timp de 10-14 zile, din care se iau zilnic de două ori câte 10 picături.
În tratament extern al bolilor sistemului nervos se recomandă băi generale cu extracte din flori.
În tratamentul bolilor aparatului digestiv, de multă vreme este cunoscută acţiunea benefică a florilor de salcâm asupra gastritei hiperacide.
Bune efecte se constată în combaterea arsurilor de stomac (pirozis), provocate de hiperaciditate, care apar mai ales noaptea. De asemenea, sunt atenuate durerile în ulcerul gastric şi duodenal, în gastralgii hiperclorhidrice, reflux gastroesofagian, indigestii după mese copioase cu alimente grase, insuficienţă hepatică, crampe abdominale şi hernie hiatală. Tratamentele acestor boli digestive se pot face folosind o infuzie din amestec, în părţi egale, de flori de salcâm şi frunze de dud, bogate în carbonat de calciu cu efecte alcalinizante, de reducere a hiperacidităţii gastrice. Se pune o linguriţă din amestec în 250 ml apă clocotită, se infuzează acoperit 10 minute şi se beau două ceaiuri pe zi, după mesele principale, în cure de lungă durată.
În cursul zilei, în locul apei potabile sau al sucurilor, este recomandat să se consume apă din flori de salcâm (o mână de flori uscate se macerează la rece 8 ore, într-un litru de apă curată de izvor).
În bolile aparatului respirator, florile de salcâm sunt eficiente în combaterea tusei convulsive şi astmatice, răceli, viroze, răguşeli, infecţii acute ale căilor respiratorii, astm bronşic.
Calitățile de medicament ale mierii de salcâm sunt cunoscute încă din antichitate. Mierea de salcâm este asimilată foarte ușor de organism, oferind energie și substanțe bioactive și nutritive. Dintre numeroasele tipuri de miere, fiecare cu proprietățile ei specifice, mierea de salcâm este recunoscută ca fiind un tonic general, care calmează tusea și tratează astenia și nevrozele.
Mierea de salcâm este o miere monofloră, care conține vitaminele B1, B2, B6, B12, enzime, flavone, flavonoide, compuși aromatici, fitohormoni, acizi organici (lactic, oxalic, citric, malic), dextrină și compuși ai azotului. Are un conținut în fructoză mai mare decât al celorlalte tipuri de miere (41,7%) și conține 10% zaharoză și maltoză și 34,7% glucoză, având pH-ul 4. În total, în mierea de salcâm se găsesc 435 de substanțe active.
Culoarea mierii de salcâm, imediat după recoltare, este transparentă, însă nuanța ei depinde de fagurii în care a fost făcută. Astfel, ea poate avea nuanțe de la incolor la galben pai sau galben deschis. Mierea de salcâm are un gust plăcut, este vâscoasă și fluidă și nu prezintă semne de cristalizare când este proaspătă. Cristalizarea este un proces natural și depinde de raportul dintre glucoza și fructoza din componența ei și de temperatura mediului. Datorită cantității mari de fructoză, mierea de salcâm nu cristalizează decât după un an și jumătate/doi ani, și nici atunci în totalitate. Are un miros specific, dar atenție: mirosul pronunțat de salcâm este un semn sigur al falsificării, prin introducerea unei infuzii de flori de salcâm. Rețineți de asemenea și faptul că orice miere încălzită la peste 45°C devine toxică.
Principala calitate a mierii de salcâm este aceea de calmare a tusei. Este antiseptică, fiind eficientă și în tratamentul asteniei și al nevrozelor. Mai este recomandată în gastrita hiperacidă și ulcer - o lingură de miere de salcâm, diluată în 100 de ml de apă caldă luată cu o oră și jumătate înainte de masă, diminuează aciditatea gastrică. Se absoarbe repede, calmând arsurile. Bineînțeles că acest tratament se va face împreună un regim alimentar adecvat. Mai rețineți că mierea de salcâm este un excelent tonic pentru copii, gravide și convalescenți, deoarece întărește sistemul imunitar. Nu trebuie însă să apelați la mierea de salcâm doar atunci când sunteți bolnavi. Înlocuiți zahărul cu miere în orice băutură sau aliment și multe din problemele dumneavoastră de sănătate vor dispărea, căci mierea ilustrează perfect conceptul de hrană vie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu